anunt extrem de important pentru mine si cei care ma citesc

Dragilor, cei care imi citesc aberatiile, cum zic unii, trebuie sa va anunt ca mi/am mutat acest bloguletz pe www.viatainclipe.radicalonline.info si puteti citi in continuare acolo postarile mele cele mai recente. Momentan aici nu am mai postat nimic deoarece lucrez la celalalt, dar acolo va asteapta surprize. Cine a crezut ca am stat cuminte pana acum s/a inselat amarnic! Cititi pe noua adresa si veti vedea!

FARA CUVINTE

Am ajuns intr/un punct in care ma simt foarte obosita. Am ajuns sa ma simt ca un om de 80 de ani. Daca maine as putea baga capul in nisip ca strutul si sa il mai scot peste o saptamana sa gasesc toate la locul lor as face/o. Sunt trista, poate prea trista cum nu am mai fost de mult timp. sunt bulversata si extrem de batranicioasa. Simt ca pierd din puterea care m/a facut sa merg mereu mai departe indiferent de obstacol, sa ma scol atunci cand mi/a fost mai greu. Am impresia ca cineva imi ia din vitalitate in fiecare zi si nu mai vrea sa mi/o dea inapoi. Am nevoie de o imbratisare. Cine se ofera? Ala io, ala io!!?? Nimeni ca de obicei. Vreau la mama! Nu conteaza unde: sus in cer, aici pe pamant, dar vreau in bratele ei. vreau sa simt si eu inca o data cum e. am nevoie de ea si de vocea ei. am nevoie sa stiu ca ea e acolo pentru mine, nu m/a uitat si ma va imbratisa mereu indiferent ca voi avea 28 sau 88 de ani. dar NU POT. NU SE POATE! cateodata renunt pentru moment sa mai cred in mine si imi vine sa imi iau lumea in cap. cine ma intelege? am impresia ca nimeni...sau poate m/o intelege cineva dar nu prea mi/o arata. unde sunt eu acum? undeva unde nu stiu daca voi mai reusi vreodata sa mai fiu si unde nu as vrea sa maI ajung vreodata... in pielea MEA. ma urasc cateodata asa mult desi stiu ca nu fac bine. imi dau palme singura si imi fac curaj exact ca unul in fata streangului. ma agat de tot si toate si incerc sa merg mai departe. de mers merg ca asta e natura mea, asa mi/am cladit eu sistemul meu de autoaparare. mai calc prin gropi, ma mai impiedic, ma mai julesc in genunchi, dar eu merg inainte. ofi bine o fi rau? mai ma gandesc, vorba cuiva anonim.

era

Doua chipuri, doua suflete, doua fiinte, iubire la patrat. S/au nascut in lumea intunericului, unde linistea si trairile interioare sunt mai profunde decat insasi moartea. Aud ciripitul pasarilor, vorbele dulci si suave, zbieratul unei femei care naste, al cocorilor, simt zambetul, supararea si mania proletara. Atingerea este parte din viata lor si prin atingere au invatat sa supravietuiasca, sa mearga mai departe, sa iubeasca, sa cunoasca, sa invete, sa priveasca fara a fi privit vreodata. Ce este in sufletul lor? Respect, ciuda, manie pe Dumnezeu si toate, frustare, incredere, dragoste netarmuita, curiozitate, fericire, tristete si durere. Dar ei, cei care traiesc in bezna au un mare avantaj: nu pot vedea rautatea, invidia, durerea, tradarea, zambetul perfid, praful de pusca, ororile razboiului, ci doar le simt, mult mai profund, dar simt. Cateodata ma intrebam daca acesti oameni nu sunt mai fericiti ca noi, ceilalti, oamenii normali. Si acum ca si atunci cred acelasi lucru: ca sunt mult mai fericiti. Pentru ca acolo in lumea intunericului, in lumea lor ei simt, noi am incetat sa mai simtim la adevarata intensitate de cand am uitat sa pretuim fiinta. Promit sa continui aceasta marturisire.

3d voltaj

Cand ma simt gol cu tine ma imbrac
Cand ma simt trist cu tine ma impac
Cand ploua-n mine tu ma faci sa cant
Cand drumu-i lung doar tu ma faci s-ajung
Am fost un fraier cand tu ai venit razand
Si n-am stiut ca te-am aflat,
Am fost un fraier cand tu ai plecat plangand
Si-am stat....
Stii sa ma tii in brate fara sa intrebi de ce
Poti sa ma faci sa rad fara sa stiu de ce
Cand nu mai cred in mine la tine ma gandesc
Cand nu stiu ce e bine pe tine te prïvesc.

iarna

Daca ar fi 2000 de ani
Sa te simt, sa te ating, sa te chem, sa te am
As mai vrea 2000 de ani
Sa te simt, sa te ating, sa te chem, sa te am.
Iar n-ai sa ma crezi,
Iar n-ai sa-ntelegi ce e cu mine.
Iar n-ai sa ma crezi,
Iar n-ai sa-ntelegi cum e mai bine.
Iar n-ai sa ma crezi,
Iar n-ai sa-ntelegi ce e cu mine.
Iar n-ai sa ma crezi,
Iar n-ai sa-ntelegi: 'Te vreau pe tine'.
Daca ar fi 2000 de ani
Sa te las sa ma certi, sa-mi zambesti, sa ma ierti
As mai vrea 2000 de ani
Sa te las sa ma certi, sa-mi zambesti, sa ma iertï.

am invatat ca...

Am invatat... ca nimeni nu este perfect... Pina cind nu te indragostesti.
Am invatat ...ca viata e dura... Dar eu si mai si!!!
Am invatat ... ca sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi. Acelea pe care le pierzi tu le prinde din zbor o alta persoana.
Am invatat ca atunci cind porti pica si amaraciune fericirea se duce in alta parte.
Am invatat... Ca ar trebui mereu folosite vorbe bune...Pentru ca miine poate va trebui sa le retragi.
Am invatat ca un suris e un mod economic pentru a-ti imbunatati aspectul.
Am invatat ca nu pot sa aleg cum ma simt... Dar pot mereu sa fac cite ceva.
Am invatat...ca atunci cind fiul tau nou nascut iti tine degetul in micul lui pumn... s-a lipit de tine pentru toata viata.
Am invatat...ca toti vor sa traiasca in virful muntelui...Dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului.
Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei.
Am invatat ... ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua situatii... Cins sint cerute si cind de ele depinde viata cuiva.
Am invatat ca cu cit irosesc mai putin timpul... mai multe lucruri reusesc sa fac.

Maxima mea!

RAZBOIUL este pentru cei puternici, iar PACEA pentru cei slabi. Cand esti puternic, dar te simti slab..alege/te pe TINE!


PS: ...si apoi iti trebuie curaj sa lupti pentru ceea ce vrei...

Aceasta maxima este rupta din viata mea si consider ca ma reprezinta. Cei care au putin creieras vor intelege exact ceea ce trebuie sa inteleaga.

si daca ar fi...

Mandria si orgoliul se platesc in viata. Nu as fi scris aceste randuri daca evenimentele din ultima vreme nu m/ar fi determinat sa o fac. Acum ceva vreme scriam aici despre cei mai buni prieteni ai mei. atunci totul era frumos si ei erau frumosi. Sunt si acum frumosi, insa am descoperit o calitate sau un defect la ambii: sunt extrem de orgoliosi. Iar acesta este sigur unul dintre punctele comune (cine trebuie sa inteleaga cred ca a inteles deja ce e cu acest punct comun). Si au acesti oameni un orgoliu nemasurat si se ciocnesc ca doua pietre tari. E foarte greu sa dai piept cu cineva ca tine. E al dracului de nasol sa vezi ca cel de langa tine iti face fata cu brio, oho si inca cum. Ei bine mama mea, ingerul meu, avea o vorba: CEL MAI DESTEPT CEDEAZA! Si tot ea imi spunea ca o femeie care tace si le face va avea langa ea un barbat modelat de mainile ei. Ei bine, cam asa stau lucrurile, si o spun din experienta personala si a altora. Cel cu cinci minute mai destept, indiferent ca are 30 sau 24 de ani, va reusi, daca isi doreste evident, sa/l prinda atat de tare pe celalalt incat va avea de castigat pe viitor. Nu e greu sa recunosti ca ai gresit si nici sa spui o vorba chiar daca nu o simti, dar pentru cei care gandesc in perspectiva devine mai simplu. Nu s/a nascut inca acel barbat care sa/i puna ei capac si poate nici acea femeie care sa nu se razbune macar o data pe partenerul ei pentru a simti din plin gustul victoriei. Mintea umana nu are limite, dar poate fi controlata, la fel ca si sufletul. Cateodata am senzatia ca nu ii inteleg, desi stiu ce vrea fiecare foarte bine si asta pentru ca foarte greu recunosc ceea ce simt, si de cele mai multe ori in fata mea, exact a cui nu trebuie. Descatusarea, refularea, furia, mania, curatenia sufleteasca, dusmania, desteptaciunea o avem fiecare dintre noi, depinde numai de fiecare cum le controleaza si cum se exprima. Daca vezi ca posibilul sau chiar partenerul tau deja are o problema de exprimare sau de orice natura incearca sa/i oferi o mostra din caldura, intelegerea si desteptaciunea ta. Daca va sti sa aprecieze, va fi bine, daca nu, mai poti incerca inca o data. Imi vine sa ii dau cap in cap, sa le deschid ochii cu scobitori si sufletul cu foarfeca pentru ca stiu si simt ca au ceva numai al lor impreuna si daca fiecare ar face un mic efort totul ar fi altfel. E pacat, sunt atat de frumosi impreuna si fara sa vrea se completeaza reciproc. Daca el ar fi mai practic, ar incerca sa/i citeasca sufletul, sa o faca sa se deschida ca o floare lucrurile ar sta altfel. Daca ea ar trece peste anumite momente, s/ar gandi la viitor, ar reusi sa vada ca nu e baiat rau ci poate doar prost de gura si orgolios, daca ea nu ar mai gandi negativ si ar fi putin mai maleabila, poate ca lucrurile ar sta altfel. Daca ea si/a permis ddin prima sa aiba un moment de sinceritate dureros pentru el, de ce oare nu vede si faptul ca si el la nervi a avut un moment de sinceritate, adevarat mult mai prost exprimat. Batea/l/ar sfantu de sms pacatos! Asta este, daca el ar incerca sa inteleaga ca x si cu y sunt circumstantele care au determinat/o sa fie atunci asa, atunci si ea ar trebui sa inteleaga ca si el a avut circumstantele z si w care l/au determinat sa/si uite telefonul la vaslui si sa nu dea nici un semn de viata vreo patru zile, ca mai apoi sa aiba un moment de sinceritate nasoala dar futu/i taina lui taman prin sms. Si daca in papucii masii de treaba ar avea rabdarea sa se asculte si sa se inteleaga, sa creada macar 1 la suta unul in celalalt, sa invete sa traiasca amandoi si sa se iubeasca, lucrurile ar deveni normale. Pentru ca acum sunt anormale pentru ca amandoi vor asa, ca nici unul dintre ei nu vrea sa fie cel mai destept care cedeaza. Si daca ar fi sa fie, ar fi nemaipomenit si poate mi/ar multumi intr/o zi ca am fost cu cinci minute mai desteapta decat amnadoi la un loc si le/am spus adevarul in fata. Acum Dumnezeu cu mila! Si daca amandoi ar intelege ca in viata nu faci mereu ce vrei si nu spui taman ce simti, poate ca ar intelege ca o vorba buna si dulce din partea celuilalt le/ar incalzi inima si le/ar umple sufletul de bucurie. Macsa mare de treaba! Altii se chinuie o viata sa se gaseasca si ei de aia fug mai tare unul de altul. Cum reusesc sa se apropie nitel cum dau cu bata in balta pe rand, ca si/au facut lista, sa se la rand nu amandoi o data. Lui i/as da o masina, amanta tuturor barbatilor, sa alerge cu ea pana ii trec toate complexele, frustarile si altele, iar ei un sac de box sa dea in el pana la epuizare, sa se descarce de tot si toate. Si apoi: SURPRIZA fara Andreea marin desigur: i/as inchide intr/o camera pe amandoi, ca macar de frig si tot s/ar lua in brate o data. Asadar, valabil si pentru pustime si pentru cei cu pretentii de maturitate: CEL MAI DESTEPT CEDEAZA, INCERCAREA MOARTE N/ARE si RAZBUNAREA/i ARMA PROSTULUI, dar cine stie sa o foloseasca iti umple sufletul de satisfactie! Si daca ar fi... sa/mi dea dreptate le/as multumi si as face o reverenta in fata lor ca au fost cu cinci minute mai destepti ca mine si s/au prins ca ce scrie aici e adevarat si poate ar recunoaste!

M-as muta in Africa!

Zau daca nu m-as muta in Africa. De ce? Super simplu: sa scap de suferinta, viata searbada, comentarii, griji si altele. M-as muta undeva unde nimeni sa nu ma bata la cap, sa nu am taxe de platit, prieteni orgoliosi, proces pentru casa, benzina de bagat in masina si altele. M-as muta doar acolo undeva unde sa nu ma gaseasca nimeni. As pleca departe, cat mai departe, sa pot zbiera, urla, infrunta norii si asculta ploaia. M-as duce dracului in lumea larga fara sa spun nimanui unde, sa plang, sa ma dezbrac de suferinta ca de o haina grea, sa vorbesc cu mama mea, care sigur m-ar asculta si intelege, sa-mi plang amarul. M-as duce sa duc dorul iubitului meu, ca poate asa as invata sa-l iubesc si mai mult, sa duc dorul familiei, ca poate asa m-ar intelege si iubi ei mai mult, sa duc dorul prietenilor, ca poate asa ar intelege ca nu le vreau raul si nu vorbesc degeaba ca sa ma aflu in treaba, sa le duc dorul animalelor mele dragi, ca sigur ele m-ar regreta. Daca s-ar organiza excursii in Cer, mi-as lua bilet dus-intors si cred ca sigur as zabovi la taclale cu mama, cu bunicul, cu bunica, cu unchii mei si apoi le/as povesti la toti cei de pe pamant cate in luna si in stele. Daca s/ar organiza excursii in stele, mi/as lua bilet dus-intors doar sa vad cum e sa plutesti fara nici o grija si m/as intoarce linistita si impacata. Daca...si daca. Si totusi nu m/as muta in Africa, e prea cald si nu suport caldura, mai bine la Polul Nord ca si asa cateodata cam cred in Mos Craciun si basme cu zane. Si daca totul ar fi roz, viata ar fi alta, si daca prietena mea ar intelege tot, sigur ar invata ceva si daca prietenul ei ar intelege tot sigur ar stii sa pretuiasca mai mult ceea ce are si daca... Si daca plec la... Polul Nord!?

Doua suflete!

Am doi prieteni buni pe care ii stimez, ii apreciez si ii inteleg. Ambii au avut mari probleme in trecut, evident din cauza altor oameni, au suferit, au plans, s-au suparat si s-au ...inchis in ei. Ea este prietena mea de suflet, are nume de floare si este o ardeleanca get beget. Tanara, micuta, firava, sensibila, excesiv de iubitoare, pasionala, foarte mulncitoare si cu un suflet extrem de mare, nu a avut noroc pana acum in dragoste, ultima data dand peste un barbat cu chip frumos si suflet de diavol. El oltean sadea, mai copt la minte, destept, sensibil, muncitor, dar retras, a trait o experienta neplacuta in trecut cu fosta partenera de viata. Si intr/o zi cu soare arzator pe cer s-au intalnit, s-au placut si incearca sa-si aline suferintele unul altuia, departe de ochii curiosilor. Stropii de ploaie le/au binecuvantat intalnirea, iar soarele a rasarit pe cer si pentru ei mai arzator ca niciodata. Sunt la inceput! Incearca sa se descopere. El acasa, ea la vreo 150 de km departare de el. Vorbesc la telefon transformand parca clipele in secunde de viata traita la cote extreme. Le e dor, incep sa se cunoasca, se analizeaza si o iau iarasi de la capat. I/am vazut zambind dupa multa vreme, chicotind, razand cu pofta si cu sclipire in ochi. Sunt adorabili impreuna. Sper ca de data asta pentru ambii sa fie inceputul si nu sfarsitul. Inceputul unei povesti de dragoste frumoase bazata pe sentimente curate, incredere si respect. Si mai sper sa/i vad pe amnadoi fericiti pentru ca merita, mereu zambind si cu sufletele linistite. Ca doar sunt... prietenii mei.

PS povestea voastra dragilor merita spusa, nu va suparati dar aveti ce povesti nepotilor!

Jurnal de şanţ!

Radio şanţul funcţioneazã din plin la sate. Dacã la bloc existã vizoristele, babele care stau cu retina lipitã de vizor sã vadã ce fac vecinii, cine intrã şi cine iese de la ei, la ţarã existã coţohârlele de şanţ. Aceste specimene de bârfitoare fãrã diplomã sunt acele babe cu basmaua-n bãrbie, cu ochelari de cal şi pãr alb, ce de abia îşi târãsc oasele pe caldarâm, curioase, proaste şi dornice de senzaţional, care freacã menta pe şanţ, cicã pãzindu-şi vaca sau orãtãniile, pretext taman bun sã vadã tot ce mişcã în grãdinile şi curţile vecinilor. Nu mai poţi sã tragi o bãşinã la tine în curte cã ele sunt primele care rãspândesc zvonul, iar din bãşina cu pricina fac ditamai rahatul şi îl împrãştie pe unde pot, reuşind cu succes sã mai însface câte o guriţã din el. Altã activitate nu prea mai au coţohârlele de şanţ în afarã de bârfã. Sã te mai batã Sfântul sã fi şi mai tânãr, aşa pânã în 30 de ani, şi sã ai şi mulţi prieteni care sã te viziteze cã ai pus-o de o mare bârfã din partea coţohârlelor. Dacã mai încingi şi un grãtar în curtea ta, îţi vin prietenii la masã, şi din dragoste îţi mai sãrutã vreunul iubita, te-ai fript la semafor. Cu ochii cât cepele, ascunsã în şanţ sau prin boscheţii de pe locul pe care îşi paşte vaca, coţohârla suprinde cu precizia unui ceasornic fiecare mişcare din curtea ta. Cine cu cine a vorbit, ce a mâncat şi cât fiecare, care cu care s-a pupat şi tot aşa. şi când povesteşte extrem de încântatã despre asta altora o face cronologic, cu înflorituri şi artificii cã mai ai puţin şi crezi cã în curtea cu pricina au avut loc adevãrate "orgii sexuale". Te dai dracu'! Şi uite aşa ajungi de se uitã lumea ciudat la tine prin sat şi habar nu ai de ce. Pe coţohârla ofticoasã o roade sufletul de invidie şi poftã şi de aia spioneazã. Bolnavã de curiozitate, suspectitã şi mitomanie, coţohârla de şanţ şi-a fãcut o adevãrat meserie din bârfirea altora. Ceea ce n-a auzit încã coţohârla de şanţ este faptul cã, "calomnia" a reintrat sub incidenţa Codului Penal şi dacã se înfurie vreun tinerel crud şi plin de viaţã pe babetã îi arde vreo plângere penalã de sã vezi ce îi merg fulgii prin faţa instanţei când va trebui sã demonstreze cã ceea ce a spus despre respectivul este adevãrat. Acesta este un editorial dedicat coţohârlei
şefe de şanţ dintr-o comunã vâlceanã vecinã cu Sãlãtrucel. Se citeşte cu prescpriţie medicalã şi poate fi dãtãtor de boli de inimã. Citiţi cu atenţie tot textul! În caz cã vã recunoaşteţi adresaţi-vã autorului sau Spitalului de Boli Psihice.

PS: publicat in Radical de Valcea 5 mai 2009

Destin

Destinul mi-a fost crud şi de-astă dată,
Nici o lumină la cap de drum nu se arată,
Nici o speranţă, nici un viitor...
Chiar nu există acle rai amăgitor?
Locul sfinţit promis de Creator.
La care speră orice muritor?!
Există, însă eu nu îl zăresc,
Întunericul e mult prea dens,
Privirea-mi e prea-nceţoşată,
Dar inima-mi arată calea dreaptă.
Ea ştie că acolo undeva,
Există acea lume minunată
Spre care mă îndrept cu fruntea ridicată!

PS: 2 februarie 1999

Tăcere...

Tăcere...tăcere...
Tăcere în lună, tăcere în stele,
Tăcere în oameni, tăcere în tot,
Tăcere meschină ce-ajunge să-mi fure
Chiar şi fiinţa-mi bolnavă de lut.

Tăcere -otrăvită ce-n suflet pătrunde
Şi-nvăluie totul, priviri şi idei.
Omoară perfidă întreaga-mi simţire
Şi sufletul morţii ce l-a jertfit ei.

De secole aştept din poveste
Să vină o zână să mă salveze
Dară minune se las-aşteptată
Şi inima-mi e la fel de încătuşată.

Salvarea mea e un cuvânt sinistru,
Şoptit aievea dintre reci morminte
De-un înger, de-acolo din ceruri,
Dar nu poate ajunge la mine.

Şoapta divină adusă de-adierea serii
La geamul care dă spre cimitir
Se pierde-n noaptea deasă şi tăcută
Printre mii de morminte ce suspin.

PS: 1 ianuarie 1999

Eşti deja alături de îngeri!

Şi dacă mâine voi trăi,
NU voi uita să mai zâmbesc.
Şi dacă mâine voi mai fi,
Voi încerca chiar să iubesc
Fiinţe, lucruri şi idei,
Credinţe, mituri, cereşti zei,
Voi iubi ziua, dar şi noaptea
Păcatul şi virtutea castă,
Grădina casei însorite
Şi florile moarte din glastră.

Dar dacă totuşi voi pleca
Din lumea asta îngheţată,
Să vii din când înn când la mine,
În cimitirul de pe coastă!
Să îmi aduci aflori asfinţite
Şi-o lumânare scăpătată,
Să-mi zici vreao două-trei cuvinte
De lumea asta urâcioasă!

Ba nu! Mai bine-ar fi să taci
Şi să laşi vântul să vorbească.
Tu, te gândeşte un pic la mine,
Ruina-n viaţă de-altădată!
O lacrimă să-ţi laşi să curgă
Când îţi vei aminti de mine,
Să simt de-acolo, din adâncuri,
Că cineva a fost cu mine.
Şi nu uita când vei pleca,
Să iei o mână de pământ
De pe mormântu-n veci tăcut
Şi să mă porţi cu tine-n gând!



PS: 30 decembrie 1997 Această poezie este dedicată mamei mele care a devenit un înger mult prea devreme. Sunt convinsă că această poezie mi-ar fi dedicat-o ea mie dacă ar fi ştiut că pleacă aşa repede de pe pământ. În amintirea celei care a fost MAMA MEA!

Miraj

Mergea pe potecuţa-ngustă
Care ducea înspre pădure,
Şi îşi scălda privirea caldă
În verdele de dinainte-i.

Privelişti mute îl chemau
Să facă un pas timid spre ele,
Să simtă atingerea uşoară
A neştiutelor mistere.

Îl îmbiau s-atingă iarba
Să mângâie florile-n mers,
Copacilor să le dea viaţă
Doar cu-o privire fără sens.

Şi lacul-l aştepta tăcut.
Oglinda lui fără culoare
Cerşea albastrul nenăscut,
Cerşea o pată de culoare.

Atunci când a privit spre cer,
Negura deasă a destrămat-o.
Sfios, albastrul cerului s-arată
Scăpat de-acuma din infern.

Se oglindi nesăturat,
În lacul de lângă pădure
Care zâmbi că i-a redat
Prea mult râvnita fericire.

PS: 15 aprilie 2000-- pentru iubitul meu de atunci şi din prezent Lucian

Dulce, amar, plin!

Flori de sânziene,
Muguri de pin,
Rouă dimineaţa,
Dulce, amar, plin!

Zâmbet de frezie,
Amor latin,
Surâs de greiere,
Dulce, amar, plin!

Iarbă diafană,
Pietre de argint,
Apă de cristal,
Dulce, amar, plin!

Primăvară caldă,
Zâmbet de copil,
Soarele ceresc,
Dulce, amar, plin!

PS: 20 mai 2004

Măreţia primăverii!

O zi însorită de primăvară. Razele soarelui îmi mângâiau faţa ca mâna unei mame ce mângâie obrazul pruncului nou născut. Înaintam agale prin iarba moale, de un verde crud, mirosind a prospeţime. Florile de câmp îşi plecau capul în faţa mea, iar picuri de rouă îmi scăldau picioarele. Parcă eram în rai! O furnicuţă neagră îşi continua agale drumul cărând în spate un bobuleţ de grâu. Florile se desfătau la soare şi zâmbeau. Salcia verde îşi pleca din când în când ramurile către pământ, parcă făcând o plecăciune în faţa măreţiei sale. Begoniile şi macii radiau. Un mugur mic şi frumos încerca să-şi desfacă petalele. Pe o piatră colorată două gaze purtau un dialog în limba lor. Roşul carapacei lor era mai intens şi reflecta un curcubeu superb în jur. Păsărelele gângureau la soare şi un soi de mirare se întrezărea în ciripitul lor. Era cald, era plăcut, era copleşitor. Un ghiocel la rădăcina unui castan se lupta să câştige o rază de soare în faţa frunzelor copacului. Apa unui pârâiaş îşi făcea loc printre pietrele albe. Curgea lin şi anevoios, însă curat şi rece. Natura înviase şi dezmorţirea producea efecte spectaculoase. Explozie de culoare, simţuri şi plăceri! Ce frumos e primăvara! Păcat că m-am trezit din vis la realitate!

PS: 1 martie 1998

Clipe din noi

Franturi din viata,
Clipe din noi,
Picaturi curgand agale
Tristetea din voi.

Alege viata si speranta ta,
Si n-o dori pe-a altuia!
Iubeste clipele si sansa ta,
Si pretuieste mult iubirea!

Trecut, prezent sau viitor,
Stralucitor, intunecat, nemuritor,
Mergi mai departe si nu uita,
Viata e iubirea si-i clipa Ta!

PS: 27 noiembrie 2007

Zambet si Soare

Ti-as impleti o cununa, Soare,
Sa ma strangi in brate tu, mereu,
Caldura ta sa ma inunde iarna
Si sa te strang la piept, mai tare, eu!

Dezveleste-ti fata Luna,
Zambind pe ceru-ntunecat,
Sa stiu, sa vreau, sa te curpind
Si sa te pot iubi neincetat.

Vreau Soare, Luna si un Zambet,
Sa-mi scalde sufletul mereu,
Zambind sa uit amarul de pe lume
Bucurandu-ma de viata, din nou, eu!

PS: 5 martie 2002

Cortina!

Departe sunt cuvintele,
Aproape e inima
Durerile sunt multe,
S-a tras din nou...CORTINA!

Si plange noaptea luna
Cu lacrimi de cristal.
Se oglindeste lumea,
In cerul de opal.

Sageti de sange curg
Din vazduhul alb
Durerile sunt multe,
Si totul e-n van!

Aproape sunt cuvintele,
Departe e inima,
Durerile prea multe
S-a tras din nou...CORTINA!

PS: 20 ianuarie 2008

anunt

Am reusit sa smulg parerile unor prieteni despre primul blog din viata mea. Ei, parerile sunt impartite! Promit ca am sa postez si poezii vesele, caut prin ele, sa vad daca gasesc vreuna. In general poeziile mele sunt triste, mai mult sau mai putin profunde. Dar promit ca voi cauta si voi posta!

Viata, o lumina franta!

Viata, o luminã frântã!

As vrea sã îmi strâng suferinta într-o lacrimã,
Si-apoi sã plâng peste lume ca un izvor nesecat.
Ca un pescãrus sã-mi întind aripile spre cer
Sã zbor si sã strig neîncetat.
O luminã frântã, o adiere palã si-o mângâiere rece.
Rãzboi în suflet, trup în genunchi!
O caldã razã de sperantã si-o amintire trece,
Putinã cãldurã si dragoste cuprind într-un mãnunchi.
Un sunet trist ca un ecou în inima unui nefericit
O floare albã si o vorbã bunã,
Un zâmbet si-o întindere blândã de mânã,
Un suflet bun, cald si poate...rãtãcit!
Îmi plâng durerea si lacrimile-s goale,
Cuvinte seci sunã anost si trist,
Mâini împletite, îmbrãtisãri agale,
Sunt doar o amintire într-un suflet pustiit.

PS: În amintirea unei fiinte dragi. Bucuria ei de a trãi, e durerea mea de a supravietui, iar moartea ei e pedeapsa mea de a trãi!

17 decembrie 2007

un bun venit!

Clipele sunt cerul si pamantul care ne fac viata mai frumoasa. Incerc sa vad si sa scriu despre franturi din viata, a mea, a ta sau poate a oricui din aceasta lume. Voi scrie macar un mic episod in fiecare zi pana ma obisnuiesc si apoi sper sa pot posta din ce in ce mai multe dintre gandurile, trairile sau experientele mele. va multumesc daca vizitati acest blog si va urez o viata fericita!
Cu drag, Carla!