Viata, o luminã frântã!
As vrea sã îmi strâng suferinta într-o lacrimã,
Si-apoi sã plâng peste lume ca un izvor nesecat.
Ca un pescãrus sã-mi întind aripile spre cer
Sã zbor si sã strig neîncetat.
O luminã frântã, o adiere palã si-o mângâiere rece.
Rãzboi în suflet, trup în genunchi!
O caldã razã de sperantã si-o amintire trece,
Putinã cãldurã si dragoste cuprind într-un mãnunchi.
Un sunet trist ca un ecou în inima unui nefericit
O floare albã si o vorbã bunã,
Un zâmbet si-o întindere blândã de mânã,
Un suflet bun, cald si poate...rãtãcit!
Îmi plâng durerea si lacrimile-s goale,
Cuvinte seci sunã anost si trist,
Mâini împletite, îmbrãtisãri agale,
Sunt doar o amintire într-un suflet pustiit.
PS: În amintirea unei fiinte dragi. Bucuria ei de a trãi, e durerea mea de a supravietui, iar moartea ei e pedeapsa mea de a trãi!
17 decembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu