Destinul mi-a fost crud şi de-astă dată,
Nici o lumină la cap de drum nu se arată,
Nici o speranţă, nici un viitor...
Chiar nu există acle rai amăgitor?
Locul sfinţit promis de Creator.
La care speră orice muritor?!
Există, însă eu nu îl zăresc,
Întunericul e mult prea dens,
Privirea-mi e prea-nceţoşată,
Dar inima-mi arată calea dreaptă.
Ea ştie că acolo undeva,
Există acea lume minunată
Spre care mă îndrept cu fruntea ridicată!
PS: 2 februarie 1999
miercuri, 25 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu