O zi însorită de primăvară. Razele soarelui îmi mângâiau faţa ca mâna unei mame ce mângâie obrazul pruncului nou născut. Înaintam agale prin iarba moale, de un verde crud, mirosind a prospeţime. Florile de câmp îşi plecau capul în faţa mea, iar picuri de rouă îmi scăldau picioarele. Parcă eram în rai! O furnicuţă neagră îşi continua agale drumul cărând în spate un bobuleţ de grâu. Florile se desfătau la soare şi zâmbeau. Salcia verde îşi pleca din când în când ramurile către pământ, parcă făcând o plecăciune în faţa măreţiei sale. Begoniile şi macii radiau. Un mugur mic şi frumos încerca să-şi desfacă petalele. Pe o piatră colorată două gaze purtau un dialog în limba lor. Roşul carapacei lor era mai intens şi reflecta un curcubeu superb în jur. Păsărelele gângureau la soare şi un soi de mirare se întrezărea în ciripitul lor. Era cald, era plăcut, era copleşitor. Un ghiocel la rădăcina unui castan se lupta să câştige o rază de soare în faţa frunzelor copacului. Apa unui pârâiaş îşi făcea loc printre pietrele albe. Curgea lin şi anevoios, însă curat şi rece. Natura înviase şi dezmorţirea producea efecte spectaculoase. Explozie de culoare, simţuri şi plăceri! Ce frumos e primăvara! Păcat că m-am trezit din vis la realitate!
PS: 1 martie 1998
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
e valabil si pentru 2009!
RăspundețiȘtergere