Doua suflete!

Am doi prieteni buni pe care ii stimez, ii apreciez si ii inteleg. Ambii au avut mari probleme in trecut, evident din cauza altor oameni, au suferit, au plans, s-au suparat si s-au ...inchis in ei. Ea este prietena mea de suflet, are nume de floare si este o ardeleanca get beget. Tanara, micuta, firava, sensibila, excesiv de iubitoare, pasionala, foarte mulncitoare si cu un suflet extrem de mare, nu a avut noroc pana acum in dragoste, ultima data dand peste un barbat cu chip frumos si suflet de diavol. El oltean sadea, mai copt la minte, destept, sensibil, muncitor, dar retras, a trait o experienta neplacuta in trecut cu fosta partenera de viata. Si intr/o zi cu soare arzator pe cer s-au intalnit, s-au placut si incearca sa-si aline suferintele unul altuia, departe de ochii curiosilor. Stropii de ploaie le/au binecuvantat intalnirea, iar soarele a rasarit pe cer si pentru ei mai arzator ca niciodata. Sunt la inceput! Incearca sa se descopere. El acasa, ea la vreo 150 de km departare de el. Vorbesc la telefon transformand parca clipele in secunde de viata traita la cote extreme. Le e dor, incep sa se cunoasca, se analizeaza si o iau iarasi de la capat. I/am vazut zambind dupa multa vreme, chicotind, razand cu pofta si cu sclipire in ochi. Sunt adorabili impreuna. Sper ca de data asta pentru ambii sa fie inceputul si nu sfarsitul. Inceputul unei povesti de dragoste frumoase bazata pe sentimente curate, incredere si respect. Si mai sper sa/i vad pe amnadoi fericiti pentru ca merita, mereu zambind si cu sufletele linistite. Ca doar sunt... prietenii mei.

PS povestea voastra dragilor merita spusa, nu va suparati dar aveti ce povesti nepotilor!