Maxima mea!

RAZBOIUL este pentru cei puternici, iar PACEA pentru cei slabi. Cand esti puternic, dar te simti slab..alege/te pe TINE!


PS: ...si apoi iti trebuie curaj sa lupti pentru ceea ce vrei...

Aceasta maxima este rupta din viata mea si consider ca ma reprezinta. Cei care au putin creieras vor intelege exact ceea ce trebuie sa inteleaga.

si daca ar fi...

Mandria si orgoliul se platesc in viata. Nu as fi scris aceste randuri daca evenimentele din ultima vreme nu m/ar fi determinat sa o fac. Acum ceva vreme scriam aici despre cei mai buni prieteni ai mei. atunci totul era frumos si ei erau frumosi. Sunt si acum frumosi, insa am descoperit o calitate sau un defect la ambii: sunt extrem de orgoliosi. Iar acesta este sigur unul dintre punctele comune (cine trebuie sa inteleaga cred ca a inteles deja ce e cu acest punct comun). Si au acesti oameni un orgoliu nemasurat si se ciocnesc ca doua pietre tari. E foarte greu sa dai piept cu cineva ca tine. E al dracului de nasol sa vezi ca cel de langa tine iti face fata cu brio, oho si inca cum. Ei bine mama mea, ingerul meu, avea o vorba: CEL MAI DESTEPT CEDEAZA! Si tot ea imi spunea ca o femeie care tace si le face va avea langa ea un barbat modelat de mainile ei. Ei bine, cam asa stau lucrurile, si o spun din experienta personala si a altora. Cel cu cinci minute mai destept, indiferent ca are 30 sau 24 de ani, va reusi, daca isi doreste evident, sa/l prinda atat de tare pe celalalt incat va avea de castigat pe viitor. Nu e greu sa recunosti ca ai gresit si nici sa spui o vorba chiar daca nu o simti, dar pentru cei care gandesc in perspectiva devine mai simplu. Nu s/a nascut inca acel barbat care sa/i puna ei capac si poate nici acea femeie care sa nu se razbune macar o data pe partenerul ei pentru a simti din plin gustul victoriei. Mintea umana nu are limite, dar poate fi controlata, la fel ca si sufletul. Cateodata am senzatia ca nu ii inteleg, desi stiu ce vrea fiecare foarte bine si asta pentru ca foarte greu recunosc ceea ce simt, si de cele mai multe ori in fata mea, exact a cui nu trebuie. Descatusarea, refularea, furia, mania, curatenia sufleteasca, dusmania, desteptaciunea o avem fiecare dintre noi, depinde numai de fiecare cum le controleaza si cum se exprima. Daca vezi ca posibilul sau chiar partenerul tau deja are o problema de exprimare sau de orice natura incearca sa/i oferi o mostra din caldura, intelegerea si desteptaciunea ta. Daca va sti sa aprecieze, va fi bine, daca nu, mai poti incerca inca o data. Imi vine sa ii dau cap in cap, sa le deschid ochii cu scobitori si sufletul cu foarfeca pentru ca stiu si simt ca au ceva numai al lor impreuna si daca fiecare ar face un mic efort totul ar fi altfel. E pacat, sunt atat de frumosi impreuna si fara sa vrea se completeaza reciproc. Daca el ar fi mai practic, ar incerca sa/i citeasca sufletul, sa o faca sa se deschida ca o floare lucrurile ar sta altfel. Daca ea ar trece peste anumite momente, s/ar gandi la viitor, ar reusi sa vada ca nu e baiat rau ci poate doar prost de gura si orgolios, daca ea nu ar mai gandi negativ si ar fi putin mai maleabila, poate ca lucrurile ar sta altfel. Daca ea si/a permis ddin prima sa aiba un moment de sinceritate dureros pentru el, de ce oare nu vede si faptul ca si el la nervi a avut un moment de sinceritate, adevarat mult mai prost exprimat. Batea/l/ar sfantu de sms pacatos! Asta este, daca el ar incerca sa inteleaga ca x si cu y sunt circumstantele care au determinat/o sa fie atunci asa, atunci si ea ar trebui sa inteleaga ca si el a avut circumstantele z si w care l/au determinat sa/si uite telefonul la vaslui si sa nu dea nici un semn de viata vreo patru zile, ca mai apoi sa aiba un moment de sinceritate nasoala dar futu/i taina lui taman prin sms. Si daca in papucii masii de treaba ar avea rabdarea sa se asculte si sa se inteleaga, sa creada macar 1 la suta unul in celalalt, sa invete sa traiasca amandoi si sa se iubeasca, lucrurile ar deveni normale. Pentru ca acum sunt anormale pentru ca amandoi vor asa, ca nici unul dintre ei nu vrea sa fie cel mai destept care cedeaza. Si daca ar fi sa fie, ar fi nemaipomenit si poate mi/ar multumi intr/o zi ca am fost cu cinci minute mai desteapta decat amnadoi la un loc si le/am spus adevarul in fata. Acum Dumnezeu cu mila! Si daca amandoi ar intelege ca in viata nu faci mereu ce vrei si nu spui taman ce simti, poate ca ar intelege ca o vorba buna si dulce din partea celuilalt le/ar incalzi inima si le/ar umple sufletul de bucurie. Macsa mare de treaba! Altii se chinuie o viata sa se gaseasca si ei de aia fug mai tare unul de altul. Cum reusesc sa se apropie nitel cum dau cu bata in balta pe rand, ca si/au facut lista, sa se la rand nu amandoi o data. Lui i/as da o masina, amanta tuturor barbatilor, sa alerge cu ea pana ii trec toate complexele, frustarile si altele, iar ei un sac de box sa dea in el pana la epuizare, sa se descarce de tot si toate. Si apoi: SURPRIZA fara Andreea marin desigur: i/as inchide intr/o camera pe amandoi, ca macar de frig si tot s/ar lua in brate o data. Asadar, valabil si pentru pustime si pentru cei cu pretentii de maturitate: CEL MAI DESTEPT CEDEAZA, INCERCAREA MOARTE N/ARE si RAZBUNAREA/i ARMA PROSTULUI, dar cine stie sa o foloseasca iti umple sufletul de satisfactie! Si daca ar fi... sa/mi dea dreptate le/as multumi si as face o reverenta in fata lor ca au fost cu cinci minute mai destepti ca mine si s/au prins ca ce scrie aici e adevarat si poate ar recunoaste!

M-as muta in Africa!

Zau daca nu m-as muta in Africa. De ce? Super simplu: sa scap de suferinta, viata searbada, comentarii, griji si altele. M-as muta undeva unde nimeni sa nu ma bata la cap, sa nu am taxe de platit, prieteni orgoliosi, proces pentru casa, benzina de bagat in masina si altele. M-as muta doar acolo undeva unde sa nu ma gaseasca nimeni. As pleca departe, cat mai departe, sa pot zbiera, urla, infrunta norii si asculta ploaia. M-as duce dracului in lumea larga fara sa spun nimanui unde, sa plang, sa ma dezbrac de suferinta ca de o haina grea, sa vorbesc cu mama mea, care sigur m-ar asculta si intelege, sa-mi plang amarul. M-as duce sa duc dorul iubitului meu, ca poate asa as invata sa-l iubesc si mai mult, sa duc dorul familiei, ca poate asa m-ar intelege si iubi ei mai mult, sa duc dorul prietenilor, ca poate asa ar intelege ca nu le vreau raul si nu vorbesc degeaba ca sa ma aflu in treaba, sa le duc dorul animalelor mele dragi, ca sigur ele m-ar regreta. Daca s-ar organiza excursii in Cer, mi-as lua bilet dus-intors si cred ca sigur as zabovi la taclale cu mama, cu bunicul, cu bunica, cu unchii mei si apoi le/as povesti la toti cei de pe pamant cate in luna si in stele. Daca s/ar organiza excursii in stele, mi/as lua bilet dus-intors doar sa vad cum e sa plutesti fara nici o grija si m/as intoarce linistita si impacata. Daca...si daca. Si totusi nu m/as muta in Africa, e prea cald si nu suport caldura, mai bine la Polul Nord ca si asa cateodata cam cred in Mos Craciun si basme cu zane. Si daca totul ar fi roz, viata ar fi alta, si daca prietena mea ar intelege tot, sigur ar invata ceva si daca prietenul ei ar intelege tot sigur ar stii sa pretuiasca mai mult ceea ce are si daca... Si daca plec la... Polul Nord!?

Doua suflete!

Am doi prieteni buni pe care ii stimez, ii apreciez si ii inteleg. Ambii au avut mari probleme in trecut, evident din cauza altor oameni, au suferit, au plans, s-au suparat si s-au ...inchis in ei. Ea este prietena mea de suflet, are nume de floare si este o ardeleanca get beget. Tanara, micuta, firava, sensibila, excesiv de iubitoare, pasionala, foarte mulncitoare si cu un suflet extrem de mare, nu a avut noroc pana acum in dragoste, ultima data dand peste un barbat cu chip frumos si suflet de diavol. El oltean sadea, mai copt la minte, destept, sensibil, muncitor, dar retras, a trait o experienta neplacuta in trecut cu fosta partenera de viata. Si intr/o zi cu soare arzator pe cer s-au intalnit, s-au placut si incearca sa-si aline suferintele unul altuia, departe de ochii curiosilor. Stropii de ploaie le/au binecuvantat intalnirea, iar soarele a rasarit pe cer si pentru ei mai arzator ca niciodata. Sunt la inceput! Incearca sa se descopere. El acasa, ea la vreo 150 de km departare de el. Vorbesc la telefon transformand parca clipele in secunde de viata traita la cote extreme. Le e dor, incep sa se cunoasca, se analizeaza si o iau iarasi de la capat. I/am vazut zambind dupa multa vreme, chicotind, razand cu pofta si cu sclipire in ochi. Sunt adorabili impreuna. Sper ca de data asta pentru ambii sa fie inceputul si nu sfarsitul. Inceputul unei povesti de dragoste frumoase bazata pe sentimente curate, incredere si respect. Si mai sper sa/i vad pe amnadoi fericiti pentru ca merita, mereu zambind si cu sufletele linistite. Ca doar sunt... prietenii mei.

PS povestea voastra dragilor merita spusa, nu va suparati dar aveti ce povesti nepotilor!

Jurnal de şanţ!

Radio şanţul funcţioneazã din plin la sate. Dacã la bloc existã vizoristele, babele care stau cu retina lipitã de vizor sã vadã ce fac vecinii, cine intrã şi cine iese de la ei, la ţarã existã coţohârlele de şanţ. Aceste specimene de bârfitoare fãrã diplomã sunt acele babe cu basmaua-n bãrbie, cu ochelari de cal şi pãr alb, ce de abia îşi târãsc oasele pe caldarâm, curioase, proaste şi dornice de senzaţional, care freacã menta pe şanţ, cicã pãzindu-şi vaca sau orãtãniile, pretext taman bun sã vadã tot ce mişcã în grãdinile şi curţile vecinilor. Nu mai poţi sã tragi o bãşinã la tine în curte cã ele sunt primele care rãspândesc zvonul, iar din bãşina cu pricina fac ditamai rahatul şi îl împrãştie pe unde pot, reuşind cu succes sã mai însface câte o guriţã din el. Altã activitate nu prea mai au coţohârlele de şanţ în afarã de bârfã. Sã te mai batã Sfântul sã fi şi mai tânãr, aşa pânã în 30 de ani, şi sã ai şi mulţi prieteni care sã te viziteze cã ai pus-o de o mare bârfã din partea coţohârlelor. Dacã mai încingi şi un grãtar în curtea ta, îţi vin prietenii la masã, şi din dragoste îţi mai sãrutã vreunul iubita, te-ai fript la semafor. Cu ochii cât cepele, ascunsã în şanţ sau prin boscheţii de pe locul pe care îşi paşte vaca, coţohârla suprinde cu precizia unui ceasornic fiecare mişcare din curtea ta. Cine cu cine a vorbit, ce a mâncat şi cât fiecare, care cu care s-a pupat şi tot aşa. şi când povesteşte extrem de încântatã despre asta altora o face cronologic, cu înflorituri şi artificii cã mai ai puţin şi crezi cã în curtea cu pricina au avut loc adevãrate "orgii sexuale". Te dai dracu'! Şi uite aşa ajungi de se uitã lumea ciudat la tine prin sat şi habar nu ai de ce. Pe coţohârla ofticoasã o roade sufletul de invidie şi poftã şi de aia spioneazã. Bolnavã de curiozitate, suspectitã şi mitomanie, coţohârla de şanţ şi-a fãcut o adevãrat meserie din bârfirea altora. Ceea ce n-a auzit încã coţohârla de şanţ este faptul cã, "calomnia" a reintrat sub incidenţa Codului Penal şi dacã se înfurie vreun tinerel crud şi plin de viaţã pe babetã îi arde vreo plângere penalã de sã vezi ce îi merg fulgii prin faţa instanţei când va trebui sã demonstreze cã ceea ce a spus despre respectivul este adevãrat. Acesta este un editorial dedicat coţohârlei
şefe de şanţ dintr-o comunã vâlceanã vecinã cu Sãlãtrucel. Se citeşte cu prescpriţie medicalã şi poate fi dãtãtor de boli de inimã. Citiţi cu atenţie tot textul! În caz cã vã recunoaşteţi adresaţi-vã autorului sau Spitalului de Boli Psihice.

PS: publicat in Radical de Valcea 5 mai 2009